Arta disimularii..

          Te pierzi in ochii mei des si iti place sa iti arunc priviri provocatoare! Ma dezbraci in mintea ta si ma doresti cu pasiune.. Ai da orice pentru o noapte in doi, noi lipiti intr-un cerc solid numit pasiune! iti doresti sa imi simti buzele moi si fierbinti pe trupu-ti dezgolit, sa tremuri, sa gemi de placerea pe care nici Eros nu ar intelege-o! Vibrezi pasiune cand esti langa mine si simt cum sageti dulci ma invaluie si ma ametesc angelic.. Urlii de placere si nu ar fi nevoie decat de o atingere pentru a urca in paradis! Te invaluie parfumul meu intepator si tare cand trec pe langa tine si nu ai vrea decat sa sari pe mine si sa ma devorezi cu o pofta pervers de dulce! 

          Te privesc diabolic ma napustesc asupra ta, te prind te mijloc si te strang cu forta! Iti simt respiratia fierbinte si buzele noastre se intalnesc si se contopesc intr-un joc ce imi face sangele sa pulseze cu putere! Te musc usor de buze si imi plimb mainile pe milocul si spatele tau si simt cum tremuri de dorinta! Te incolacesti in jurul meu si dansezi ca o vipera lipita de trupu-mi fierbinte ce isi doreste din ce in ce mai mult... Ne deconectam din acest univers si incepem acel dans numit dragoste..

Regret amar..

               Stau gol in gerul aprig de afara intins pe o pelicula de geata incatusat de frica ce imi curge prin venele tesalate de durere privind la luna rece.. Te uiti la mine si vezi un baiat dulce laptos ce zambeste a inocenta pura si sta intins pe o plapuma deasa de iarba cruda imbracat de razele calde si suave ale soarelui melodios.. Vezi o perfectiune greu de egalat, un print ce isi conduce regatul cu incredere si forta.. Dar nu crede ca asta e tot ce este de vazut.. Niciodata nu vei vedea e-ul meu adevarat.. Zambesc prin o mie de lacrimi ce ard pe obraji topiti de o dezamagire pe care nu am trait-o niciodata in intreaga-mi tragica existenta.. Visez la tot ce as fi putut avea si ma imbrac intr-o manta grea si prafuita de nesiguranta.. Asadar asta sunt sangerand durere prin fiecare pas greoi pe care il fac dar niciodara nu imi vei putea lua inima si niciodata nu voi ingenunchia in fata ta.. Lupt cu ultima rasuflare tragica si sper ca viitorul va aduce ceva mult mai bun.. Regret greseala-mi prosteasca si invat cunoasterea dezastrului.. Tremur prin dezamagirea ce urla in intreriorul trupului meu fragil.. Ma simt neputincios.. Si cel mai tare doare ca te-am dezamagit pe tine care mi-ai acordat atata incredere si mi-ai oferit atata sustinere si caldura..
          [Regret, invatz, pasesc cu speranta in viitor]

Acid...de dulce....

               Acid.. Totul bolboroseste in interior precum o mare involburata de o furtuna aparuta pe neasteptate.. Ma lupt cu mine, incerc sa zambesc, incerc sa uit, incerc sa fiu fericit.. E ok.. Cel putin asa imi place sa cred.. Sau asa imi place sa ma mint.. Stau cumva in transa undeva pe linia orizontului si plutesc intr-un timp infinit al tacerii crunte.. Cateodata si diamantele se sparg.. Se sparg in mii de bucati de durere acra si cad din paradis precum o ploaie rece de toamna.. Ajung in tristul neant si cauta disperate o portita spre evadare.. Incearca sa se uneasca..sa se contopeasca in vechiul Eu insa nu reusesc decat sa se imprastie si mai tare..
            Si totusi dulce.. Speranta.. Lumina ce palpaie undeva acolo in departarea frumosului neatins.. Incerc sa ma apropii de ea pentru ca arde cu atata pasiune si dorinta eterna.. Pervers ma atrage in merjele-i veninoase iar tentatia ma scoate din echilibrul universului in care ma regasesc.. Tu esti magic, esti special, esti diferit.. Insa imi este teama.. Timid iti ating buzele pufoase de bezele proaspete si simt cum ma ridic incet in furtuna pe care o tot ocolesc.. Jocul magic al buzelor noastre nu face altceva decat sa imi dea senatia ca plutesc.. Ca zbor undeva in paradis gadilat de fluturi parfumati atent colorati.. Ma iei in brate si simt cum petale fine de trandafir imi imbraca tot trupul fragil.. Ametesc si simt cum mi se pierde contactul cu realitatea.. Caldura ta.. Mirosul tau imbietor dar atat de ucigator.. Gustul tau unic, inedit, perfect.. As vrea sa nu imi dai drumul niciodata..sa ma tii la pieptul tau pentru totdeauna si sa ne pierdem impreuna in eternitate... Insa traiesc cu teama de a nu musca iar din marul discordiei si sa cad din nou in crunta-mi existenta.. Degeaba.. Deja licoarea ta magica mi-a cuprins intregul trup.. Ador senzatia, ador fericirea ce ma invaluie cand te privesc..
                                                                           
                                                                                                               [Be mine..]

Rece...

          Intr-o lume nebuna ma pierd in vise de mult stinse.. Speranta unei zile de ieri mai bune, aurul prafuit al timpului insipid, angoasa sufocanta a cerului perfid, lacrima uscata a soarelui stins, mirseasma acra a pamantului acid ma ating lemnos pe fata-mi uscata.. Ma complac in trista-mi existenta si sper la un viitor mai stralucit din frica de a face ceva, de a actiona cumva.. Desi am aripi imi este spaima sa zbor.. Imi amintesc de un trecut indepartat stralucitor si plin de diamante pure, de un trecut mai apropiat tragic, de un prezent ucigator si ma trece un fior intrebandu-ma: Oare viitorul cum va fi? E adevarat atunci cand se spune ca niciodata nu le putem avea pe toate oricat de mult ne-am straduii.. Perfectiune nu exista pe acest pamant.. Doar ingerii ce ne privesc pur si gingas din cerul dulce-laptos probabil imbraca cu caldura acest cuvant greu de atins.. Si totusi..subtil dar  strigator vine a 2a intrebare: Oamenii corecti oare nu reusesc sa atinga apogeul fericirii supreme? Cateodata simt ca imi pierd Credinta.. Sta in mine fragila lovita fiind din toate partie de indoieli precum un vas aflat in mijlocul unei furtuni lovit fiind din toate partile de valuri taioase.. Si alerg.. Alerg pe loc imobilizat de puterea de a reusi sa ajung in paradis sa gust din aerul proaspat si dulce parfumat sa ma afund in plapuma  moale de iarba verde si sa gust insetat din raul puritatii eterne..
          Nici macar un an.. Dar o eternitate.. Fragil ma innec in lacrimi seci... Tu mi-ai dat aripi si tot tu mi le-ai taiat intr-o secunda, secunda care nu as fi vrut sa existe niciodata.. Am cazut din nou in neant.. In negura haosului infinit.. Pierdut in spatiu si timp nu mai gasesc puterea de a zambii.. Cu siguranta vei ramane in inima-mi zdrobita si probabil esti singura persoana la care am tinut atat de mult.. Timpul trecut ma sperie insa prezentul spune altceva iar viitorul nu cred ca ne va mai aduce impreuna.. Trist dar adevarat.. Fara voia mea trebuie sa iti respect decizia si sa incerc sa o i-au de la capat cu pasi mici si taios de durerosi.. Voi incerca sa fac rost de aripi noi.. Se spune ca timpul le rezolva pe toate.. Voi vedea.. Speranta inca palpaie timid in adancul sufletului gol.. Doamne te rog..da-mi putere sa trec peste..sa merg mai departe.. Iar tu cititorule..da-mi o mana de ajutor..

                                              [Inima-mi vibreaza a gol...]

Paralela abstracta...

          Daca m-ai fi intrebat acum o luna ce parere am despre dragoste ti-as fi raspuns ca este exact ca un telefon mobil.. De ce? Simplu.. Il vezi, cauti cat mai multe informatii despre el, citesti postari, ceri parerea prietenilor, te uiti la cat mai multe poze si il privesti din toate unghiurile posibile si imposibile.. Te duci in magazin, in privesti, il atingi, si tremuri de emotie si fericire la cat de frumos este.. Intr-un final, dupa mai multe cercetari, il cumperi! Este al tau acum si il pretuiesti si il iubesti ca si cum ar fi propia ta viata, ca si cum ar fi cel mai scump diamant atent sculptat de pe pamant! Esti foarte atent cu el in primele luni, ii cumperi mici ``atentii`` ( huse, casti, accesorii), il cureti mereu si iubesti sa il butonezi si sa te joci cu el toata ziua! Insa, odata cu trecerea timpului, incepi incet incet sa nu ii mai dai atentia care io dadeai la inceput... Nu il mai tii in husa, nu mai il protejezi si nu iti mai pasa daca iti scapa pe jos.. Te uiti si vezi ca au aparut alte modele mai noi, mai atragatoare, mai frumoase! Tentaculele unui nou obiect te trag cu putere si nu te opui deloc.. Desi poate ca nu ai vrea sa il lasi, desi te gandesti ca ai investit o avere in el, ajungi intr-un final sa il dai pe nimic si sa iti cumperi un nou telefon! O noua achizitie..
     
           In schimb, astazi daca ma intrebi ce inseamna pentru mine dragostea am sa iti raspund altfel! Dragostea este precum un pulover drag pe care l-ai primit de la o persoana foarte importanta pentru tine, pulover peste care desii au trecut anii il iubesti si il pretuiesti exact ca in prima zii cand l-ai imbracat pentru prima data si ti-a patruns in minte, trup si suflet.. Desi poate ca odata cu trecerea anilor sa uzat si nu mai arata ca la inceput tu nu poti sa renuntzi la el sub nici o forma! Pentru tine este la fel de frumos si iti este la fel de drag ca in prima zii in care l-ai vazut! Il tii mereu strans la piept si il porti mereu cu mandrie si ii arati dragostea pe care i-ai aratat-o inca de la inceput..Nu ti-ai putea imagina viatza fara el si ai murii daca l-ai pierde!

[Acum o luna am primit un astfel de pulover.. Si am sa il tin strans la pieptul meu pentru tot restul vietii]

Mireasma dulce atent colorata

          Niciodata nu am crezut in povesti de dragoste cu final fericit insa iata ca astazi traiesc una.. Desi poate ca nu as fi vrut sa se intample acest lucru, avand in vedere ca mi-am inchis sufetul de toti, uite ca respir mireasma dulce a unui crin atent parfumat! Si nici astazi nu imi vine sa cred sentimentele minunate care imi gadila placut tot trupul fragil.. Oare e doar un vis frumos din care ma voi trezii intr-un moment sau altul gasindu-ma in eterna si tragica mea existenta? Nu stiu ce sa mai cred.. Tot ce pot sa fac este sa musc cu pasiune din frumoasele trairi ce ma inconjoara in acest moment precum as sta in cel mai fin cearceaf rosu de matase pura!
          Insa.. Nu pot decat sa iti multumesc.. Desii nu ti-am dat prea mare importantza, desi poate tu te-ai lovit de raceala si indiferenta mea de gheatza, ai stiut sa lupti pentru mine ca poate pentru un trofeu pe care ti-l doreai cu ardoare si ai reusit sa deschizi usa ruginita si neclintita spre sufletul meu! Mi-ai umplut inima cu viata si acum faci parte din mine fara doar si poate! M-ai salvat in toate modurile in care o persoana putea sa fie salvata! Iti multumesc ingerul meu ca m-ai reuscitat si mai readus la viata prin puterea ta divina! Eram atat de mort si de ratacit in interior insa tu ai stiut sa imi arati calea cea dreapta prin rabdare si of da..multa dragoste!
          Si daca stau sa ma gandesc.. Acum un an ma dezintegram pe zi ce trecea si ma pierdeam tot mai tare in neant iar astazi cresc si infloresc precum o floare fericita de vederea soarelui, soare care tu  esti in a mea viata! O paralela atat de perfecta intre un ieri dureros si un astazi stralucitor incat ma cutremur cum unele lucruri se pot schimba dintr-o data asa la 180 de grade! Oricum trecutul este undeva acolo, insa azi am reusit sa ma dezleg de el si sa il las in urma bucurandu-ma de prezentul frumos si poate de un viitor stralucitor! Daca acum un an ma simteam atat de pierdut, de singur si ma aflam pe marginea unei prapastii alunecoase iar viatza mea atarna de un fir de ata datorata tuturor loviturilor dureroase pe care le-am primit fara mila din toate partile astazi pasesc bucuros pe un pat de petale fine de casmir implinit si fericit! Daca mai ieri privirea imi era pierduta si ochii inlacrimati, astazi chipul imi zambeste si imi radiaza! Daca mai ieri te cautam cu disperare peste tot azi te-am gasit si esti doar al meu..dulce pastel! Erai elementul care imi lipsea, erai piesa ceea mai importanta fara de care un ceas nu ar putea functiona si ar ramane blocat in acelasi timp stationar si pierdut! Astazi cand am intors clepsidra am vazut decat fericire! Lumanarea a inceput din nou sa arda, iar eu am inceput din nou sa zbor sub dulcea si protectoarea ta atentie!
          Astazi las trecutul in urma, gust cu placere din prezent si sper la un viitor fericit! Insa nu mai cred de mult in povesti de dragoste cu final fericit! Poate vom supravietuii impreuna o luna, 3 luni, un an, 3 ani, o viata.. Vom vedea lucrul asta.. Nu mai vreau sa ma gandesc la eternitate.. Prefer sa las lucrurile sa mearga de la sine asa cum trebuie.. Si poate ca acolo undeva, cineva, mi-a croit o soarta dulce in viitor! Poate esti jumatatea mea si ne vom iubi etern.. Timpul le rezolva pe toate.. Tot ce conteaza este ca m-ai salvat si mai ridicat inapoi in cer..

Gol

          Nu ma mai recunosc deloc.. Totul este o ruina in jurul meu.. Nimic nu merge bine.. Sunt o epava uitata undeva pe fundul oceanului Atlantic inghetata de durerea ce o port in inima-mi drogata de frica! Pasesc cu teama pe niste spini ucigatori insa nepasator pentru ca oricat de tare m-as chinui nu vad nici o urma de speranta in viitor.. Lumanarea sa stins de durerea lacrimilor sangerande ce au curs secate pe ea.. Nu mai pot ma simt sfarsit si lipsit de orice putere de a mai lupta.. Durerea imi este jumatate, frica imi curge acru prin vene iar raul mi-a invadat intreaga-mi frageda existenta.. Ma simt atat de pierdut si gol in interior.. Sunt inconjurat de atatea persoane insa parca totul se misca atat de incet.. Am invatzat sa fiu atat de fals, am invatat sa ascund totul atat de bine incat am creat o fortareata atat de nepatrunzatoare in jurul sufletului meu ce nimeni nu reuseste sa o strapunga.. Cine nu ma cunoaste cu adevarat ma invidiaza insa daca ar stii ce drama port eu in inima, povara ce ma trage jos in negrul muribund, nu si-ar dorii sa fie nici macar o secunda in pielea-mi rece! Si of am facut atata lume sa sufere in incercarea-mi disperata de a ma salva.. Fara nici o vina probabil si tu ai cazut in plasa-mi deasa ce ti-a creat rani adanci..  Te-am luat captiv ai incercat sa ma salvezi, nu ai reusit iar eu te-am aruncat ca pe o carpa! Desi poate tu te atasasei de mine, poate tu ma iubeai insa eu nu am reusit sa iti impartasesc sentimentele..
          Si totusi.. Cu un egoism nesimtit stau si ma intreb.. Ce vina am eu ca imi doresc dar ca inima nu poate? Ce pot face sa imi deschid sufletul in fata cuiva si sa simt din nou dulcele sentiment al iubirii? E foarte tragic sa nu poti spune din nou cuiva te iubesc din inima.. Mi-as dorii sa mor.. Stiu suna urat insa nu mai  vad nici o cale de scapare din aceasta inchisoare a pierzaniei in care ma aflu.. Si doare.. Daca ai stii cat poate sa doara.. Nu ai putea suporta nici macar un gram din suferinta mea.. As putea umple un ocean cu atatea lacrimi ce mi-au inundat de atatea ori chipul.. Mi-am inchis inima intr-un saculetz prafuit si l-am prins cu un lacatel ruginit si acum nu mai gasesc cheia spre eliberare.. Intr-un fel ma mai eliberez scriind aici dragul meu blog.. E singura mea cale de evadare din transa in care ma regasesc.. Incerc sa iert trecutul, sa il las undeva in urma insa nu reusesc nicicum! Vreau sa vad din nou soarele in viata mea, sa ma mangaie cald si gingas si sa imi dea din nou forta sa lupt, sa ma ridic in sus, sa pot merge mai departe.. Dar nu apare si am incetat sa mai sper! Asta e.. Viata oricum merge inainte cu rele pentru ca lucruri bune nu mai exista de mult timp.. Imi port in continuare lanturile durerii si merg timid mai departe.. Am reusit sa supravietuiesc pana acum.. O voi face si in continuare.. Asta imi este deocamdata tristul destin.. Raza de speranta sa stins.. Aripile de inger au ars iar eu am murit de tot in interior.. Gol.. Atat de gol..