Acid...de dulce....

               Acid.. Totul bolboroseste in interior precum o mare involburata de o furtuna aparuta pe neasteptate.. Ma lupt cu mine, incerc sa zambesc, incerc sa uit, incerc sa fiu fericit.. E ok.. Cel putin asa imi place sa cred.. Sau asa imi place sa ma mint.. Stau cumva in transa undeva pe linia orizontului si plutesc intr-un timp infinit al tacerii crunte.. Cateodata si diamantele se sparg.. Se sparg in mii de bucati de durere acra si cad din paradis precum o ploaie rece de toamna.. Ajung in tristul neant si cauta disperate o portita spre evadare.. Incearca sa se uneasca..sa se contopeasca in vechiul Eu insa nu reusesc decat sa se imprastie si mai tare..
            Si totusi dulce.. Speranta.. Lumina ce palpaie undeva acolo in departarea frumosului neatins.. Incerc sa ma apropii de ea pentru ca arde cu atata pasiune si dorinta eterna.. Pervers ma atrage in merjele-i veninoase iar tentatia ma scoate din echilibrul universului in care ma regasesc.. Tu esti magic, esti special, esti diferit.. Insa imi este teama.. Timid iti ating buzele pufoase de bezele proaspete si simt cum ma ridic incet in furtuna pe care o tot ocolesc.. Jocul magic al buzelor noastre nu face altceva decat sa imi dea senatia ca plutesc.. Ca zbor undeva in paradis gadilat de fluturi parfumati atent colorati.. Ma iei in brate si simt cum petale fine de trandafir imi imbraca tot trupul fragil.. Ametesc si simt cum mi se pierde contactul cu realitatea.. Caldura ta.. Mirosul tau imbietor dar atat de ucigator.. Gustul tau unic, inedit, perfect.. As vrea sa nu imi dai drumul niciodata..sa ma tii la pieptul tau pentru totdeauna si sa ne pierdem impreuna in eternitate... Insa traiesc cu teama de a nu musca iar din marul discordiei si sa cad din nou in crunta-mi existenta.. Degeaba.. Deja licoarea ta magica mi-a cuprins intregul trup.. Ador senzatia, ador fericirea ce ma invaluie cand te privesc..
                                                                           
                                                                                                               [Be mine..]

Rece...

          Intr-o lume nebuna ma pierd in vise de mult stinse.. Speranta unei zile de ieri mai bune, aurul prafuit al timpului insipid, angoasa sufocanta a cerului perfid, lacrima uscata a soarelui stins, mirseasma acra a pamantului acid ma ating lemnos pe fata-mi uscata.. Ma complac in trista-mi existenta si sper la un viitor mai stralucit din frica de a face ceva, de a actiona cumva.. Desi am aripi imi este spaima sa zbor.. Imi amintesc de un trecut indepartat stralucitor si plin de diamante pure, de un trecut mai apropiat tragic, de un prezent ucigator si ma trece un fior intrebandu-ma: Oare viitorul cum va fi? E adevarat atunci cand se spune ca niciodata nu le putem avea pe toate oricat de mult ne-am straduii.. Perfectiune nu exista pe acest pamant.. Doar ingerii ce ne privesc pur si gingas din cerul dulce-laptos probabil imbraca cu caldura acest cuvant greu de atins.. Si totusi..subtil dar  strigator vine a 2a intrebare: Oamenii corecti oare nu reusesc sa atinga apogeul fericirii supreme? Cateodata simt ca imi pierd Credinta.. Sta in mine fragila lovita fiind din toate partie de indoieli precum un vas aflat in mijlocul unei furtuni lovit fiind din toate partile de valuri taioase.. Si alerg.. Alerg pe loc imobilizat de puterea de a reusi sa ajung in paradis sa gust din aerul proaspat si dulce parfumat sa ma afund in plapuma  moale de iarba verde si sa gust insetat din raul puritatii eterne..
          Nici macar un an.. Dar o eternitate.. Fragil ma innec in lacrimi seci... Tu mi-ai dat aripi si tot tu mi le-ai taiat intr-o secunda, secunda care nu as fi vrut sa existe niciodata.. Am cazut din nou in neant.. In negura haosului infinit.. Pierdut in spatiu si timp nu mai gasesc puterea de a zambii.. Cu siguranta vei ramane in inima-mi zdrobita si probabil esti singura persoana la care am tinut atat de mult.. Timpul trecut ma sperie insa prezentul spune altceva iar viitorul nu cred ca ne va mai aduce impreuna.. Trist dar adevarat.. Fara voia mea trebuie sa iti respect decizia si sa incerc sa o i-au de la capat cu pasi mici si taios de durerosi.. Voi incerca sa fac rost de aripi noi.. Se spune ca timpul le rezolva pe toate.. Voi vedea.. Speranta inca palpaie timid in adancul sufletului gol.. Doamne te rog..da-mi putere sa trec peste..sa merg mai departe.. Iar tu cititorule..da-mi o mana de ajutor..

                                              [Inima-mi vibreaza a gol...]