joi, 18 octombrie 2012

Rece...

          Intr-o lume nebuna ma pierd in vise de mult stinse.. Speranta unei zile de ieri mai bune, aurul prafuit al timpului insipid, angoasa sufocanta a cerului perfid, lacrima uscata a soarelui stins, mirseasma acra a pamantului acid ma ating lemnos pe fata-mi uscata.. Ma complac in trista-mi existenta si sper la un viitor mai stralucit din frica de a face ceva, de a actiona cumva.. Desi am aripi imi este spaima sa zbor.. Imi amintesc de un trecut indepartat stralucitor si plin de diamante pure, de un trecut mai apropiat tragic, de un prezent ucigator si ma trece un fior intrebandu-ma: Oare viitorul cum va fi? E adevarat atunci cand se spune ca niciodata nu le putem avea pe toate oricat de mult ne-am straduii.. Perfectiune nu exista pe acest pamant.. Doar ingerii ce ne privesc pur si gingas din cerul dulce-laptos probabil imbraca cu caldura acest cuvant greu de atins.. Si totusi..subtil dar  strigator vine a 2a intrebare: Oamenii corecti oare nu reusesc sa atinga apogeul fericirii supreme? Cateodata simt ca imi pierd Credinta.. Sta in mine fragila lovita fiind din toate partie de indoieli precum un vas aflat in mijlocul unei furtuni lovit fiind din toate partile de valuri taioase.. Si alerg.. Alerg pe loc imobilizat de puterea de a reusi sa ajung in paradis sa gust din aerul proaspat si dulce parfumat sa ma afund in plapuma  moale de iarba verde si sa gust insetat din raul puritatii eterne..
          Nici macar un an.. Dar o eternitate.. Fragil ma innec in lacrimi seci... Tu mi-ai dat aripi si tot tu mi le-ai taiat intr-o secunda, secunda care nu as fi vrut sa existe niciodata.. Am cazut din nou in neant.. In negura haosului infinit.. Pierdut in spatiu si timp nu mai gasesc puterea de a zambii.. Cu siguranta vei ramane in inima-mi zdrobita si probabil esti singura persoana la care am tinut atat de mult.. Timpul trecut ma sperie insa prezentul spune altceva iar viitorul nu cred ca ne va mai aduce impreuna.. Trist dar adevarat.. Fara voia mea trebuie sa iti respect decizia si sa incerc sa o i-au de la capat cu pasi mici si taios de durerosi.. Voi incerca sa fac rost de aripi noi.. Se spune ca timpul le rezolva pe toate.. Voi vedea.. Speranta inca palpaie timid in adancul sufletului gol.. Doamne te rog..da-mi putere sa trec peste..sa merg mai departe.. Iar tu cititorule..da-mi o mana de ajutor..

                                              [Inima-mi vibreaza a gol...]

Un comentariu: