vineri, 24 iunie 2011

Clepsidra de cioburi..

          Am intors clepsidra de nenumarate ori.. Si de fiecare daca am primit acelasi raspuns.. Nu vom fi niciodata fericiti, nu vom fi niciodata pe deplin multumiti.. De ce? Pentru ca intodeauna ne dorim mai mult decat ne putem permite si niciodata nu suntem satisfacuti de ceea ce ne ofera viata cu adevarat.. Nisipul fad si ars, ori de cate ori as intoarce magia timpului, va arata intodeauna aceleasi triste secunde stationare si totusi intr-o continua evolutie.. Insa..daca as sparge clepsidra? S-ar oprii timpul? Totusi trebuie sa intelegem ca libertatea pura in cele mai ascunse neintelesuri consta in simplitatea frumosului neatins..
          Si totusi.. E ciudat sa lupti legat in lanturi si sa iti dai seama ca desii iti dai si ultima suflare mai rau te scufunzi.. Sa urlii asurzitor de durerea acida care isi tese plasa in jurul trupului tau fraged si dezgolit.. E crunt sa fi plin de vanatai si sa nu reusesti nicicum.. Insa.. E frumos ca desii tot cazi nu incetezi sa speri.. Te ridici, te impiedici  si ajungi iar in acelasi loc tragic insa nu incetezi sa speri pentru ca stii ca nu exista imposibil ci doar frica de a lupta si rutina ruginei de arama!  Si iti tii capul drept copile desi corpul iti e tremurand de durere.. Mai ai oare suflet? Da! Esti om si tocmai inima-ti sangeranda a esentza tare de nuc subliniaza curajul coborat pe o petala fina din paradis.. Si te intrebi cititorule.. Cand va rasarii soalele sublim? Cand iti vei deschide larg aripile si vei zbura liber manat de o fericire eterna? Poate maine.. Sau in zile, ani.. Nimeni nu stie cand ingerii iti vor canta dulce din harpa magica de aur pur.. Tu nu inchide ochii si nu inceta sa speri.. Raza de speranta e aproape si te va imbraca cu caldura-i protectoare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu