sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Emotions...

               Sunt ceva insa numai eu nu sunt! Sunt tot ce nu ar trebui sa fiu si nu sunt ce as visa sa fiu. Sunt un pestisor auriu putrezit ce altadata implinea dorintele tuturor..sunt un nimic..sau nici macar atat.. Sunt picat intr-un spatiu gol si sunt pustiu cu mine, mine care defapt nu exista.. Ma caut printre dezamagiri si nu ma gasesc nici in cel mai negru cosmar al haosului.. Alerg printre oase putrezite ce trosnesc de durere si se transforma in scrum cu fiecare pas pe care il fac, ma pierd printre spini ucigatori ce nici macar nu vor sa ma atinga, ma lupt cu demonii ce mi te i-au pe mine departe si nu reusesc sa clintesc nici macar o caramida de otel croita in jurul meu...


               Mi te gasesc in paradis zambind dulce intr-un ocean albastru, pasind pe apa liber si lin ca un fulg moale de casmir! Radiezi de fericire, ai ochi luminati de o putere divina si imi arunci o privire plina de siguranta, taioasa si patrunzatoare ce strapunge orice limita greu de atins! Ploua cu petale de trandafiri peste tine, petale albe, pure ale caror mireasma ma imbata melodios ca un cantec de dragoste ce iti da fiori placuti in tot corpul! Inspiri incredere si putere, esti limpede precum cel mai pur si frumos diamant, impui respect, dorinta si altruism si.. Ridici mana spre mine.. Cristale orbitoare iti ies din degete si ma invaluie intr-o dorinta de a te devora intr-o clipa ce ar insemna o eternitate!


               Pleci capul fin intr-o parte si imi zici melancolic: `` Nu te TEME! Vino! Ia-ma din nou in tine! De cand te astept! Tu mai alungat si tot tu ma poti face tu de altadata! Crede, nu ceda, nu ma lasa, ma vreau inapoi in mine! Sa ma intregesc iar! Hai! Curaj!`` Ma uit, am impresia ca visez, insa tu stai acolo neclintit si ma astepti.. Incep sa pasesc timid si un tremurat imi invaluie tot trupul iar tu ma astepti acolo in largul oceanului perfect albastru.. Briza imi mangaie pasnic chipul si soarele cald ce lumineaza prin tine imi da forta! Ma afund si apa isi inchide tonul precum as pica un tus negru intr-o apa pura.. Tu plutesti eu cu fiecare pas pe care il fac spre tine,  spre minele de altadata, ma afund incet dar sigur! Demonii rad in spatele meu cu un zambet malefic! Sunt perfect constienti ca nu voi reusi! Insa tu ridici si cealalta mana si strigi:``Nu renunta! Stiu ca poti! hai musca din viata si imbratiseaza-ma in tine!`` Apa se adanceste si ma provoaca sa innot! Nu renunt, inaintez, sper ca te voi atinge insa demonii devin agitati si se napustesc asupra mea si ma trag inapoi ... Te intristezi insa te uiti cu incredere si imi spui: `` Ma vei gasi din nou cand vei fi cu adevarat pregatit! Nu renunta! Sunt foarte aproape! Poti! Nu inceta sa visezi si sa speri! Va veni ziua in care te vei regasi in minte, mine tu de altadata!``


[Auzind astea incerc sa te cred..nu mi te-am cucerit astazi insa mi te voi cuceri intr-o zi  magica]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu